joi, 18 iulie 2013

Cai de zăpadă




închid uşa lumina ochii poate că aşa s-ar rescrie
cercurile liniştea
despre unele
şi altele
într-o lume de geometrii contradictorii
cu sentimentele frumos ambalate
ce răsfrîng în foiţe stacojii umbre decolorate chipuri
pînă într-o copilărie cu gustul de acadea
sfărîmicios dulce
cerul gurii robit amintirii
ori/cum nu se poate
descrie
valea asta a plîngerii
noiţa unui timp lichid
suspendat între un eu şi celălalt
un alt fel de mine depresiv
cu surîsul îngheţat pe buze trecător
o retorică sîngerie între legi
la limita balansului ierni alegorice
dansul cailor de zăpadă
copite de argint
sub fiecare un şarpe
nedormindu-şi în pînda semnului
somnul
femeia de malahit
fereastră în bătaia vînturilor
răscruce


(imaginea: William Papas)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu