Amos Oz - Poveste despre dragoste şi întuneric
Traducere
din engleză de Dana Ligia Ilin după versiunea semnată de Nicholas de Lange,
Editura Humanitas Fiction, , Bucureşti, 2008
“Tata avea o relaţie senzuală cu cărţile sale.
Îi plăcea să le pipăie, să le mîngîie, să le amuşine. Îi stârneau o plăcere
fizică: nu se putea stăpâni, trebuia să întindă mîna şi să
le atingă, chiar şi cărţile altora. Iar cărţile de atunci erau cu adevărat mai
pline de nuri decît cele de azi: erau plăcute la amuşinat, atins şi dezmierdat. Erau cărţi cu litere de
aur pe legăturile de piele înmiresmată, un pic zgrunţuroasă, de ţi se făcea
pielea de găină cînd puneai mîna pe ele, de parcă ai fi pipăit ceva intim şi
inaccesibil, ceva care părea să se zbîrcească şi să tremure la atingerea ta. Şi
erau alte cărţi, legate în carton pînzat, lipite cu un clei ce avea un miros
minunat de senzual. Fiecare carte îşi
avea propriul miros intim, aţîţător. Uneori pînza se desprindea de carton, ca o fustiţă cochetă, şi era greu să
rezişti ispitei de a arunca o privire în despărţitura întunecoasă dintre trup
şi acoperămînt şi de a adulmeca acele mirosuri ameţitoare.” - p.
30
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu