Călătoresc. E dimineață devreme și sînt undeva în natură, în mijlocul unui
cîmp verde. Nu sînt singură, nu sînt cu cineva. Cîțiva prieteni, nu-i văd dar
îi știu cu mine acolo, în călătorie. Mă simt liberă și fericită, mi-e pace și
respir cu poftă peisajul prin ochi, prin nări, prin piele. Îmi caut aparatul să
fac niscaiva poze pentru că peisajul e superb, lumina e strălucitoare și-mi
pare diferită acum. Nu îl am cu mine, mă minunez scurt și-mi trece că prea e
frumos. Calea noastră e tot înainte. Aud din spate tropot de copite. În galop
un vițeluș și un taur stîrnind nori de praf cotesc la dreapta spre mijlocul
cîmpului cu puțin în spatele nostru. Nu mi-e frică, nu am timp de frică, doar
gîndesc ce-ar fi putut să se întîmple. Și deodată, pe un dig, încep să dansez
în rochie de seară și pantofi cu toc înalt prin pămîntul semi-afînat ce nu mi
se lipește de talpă și mă gîndesc că așa s-o fi simțit și Iisus pășind peste
ape, iar din față, orizontul apropiat îmi întoarce ca dintr-o oglindă propria
reflexie, mă văd pe mine dansînd și-mi place ce văd, mă plac pe mine exact așa
cum sînt, dansînd, grațioasă și singură... Deocamdată...
Călătorii onirice... și abia acum cîteva momente am realizat
că fuse noaptea ceea în care se visează, mai mult sau mai puțin :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu