Mi-am amintit că nimic nu
este întîmplare, totul se petrece cu un scop, absolut totul. Aşa că, am decis
că dumnealui autorul n-a apărut degeaba în calea mea, că este pur şi simplu un
Mesager. Şi că are de transmis un mesaj. Habar n-am de ce nu-şi face odată
treaba şi să se care. Şi l-am forţat să spună ce are de spus. Am deschis la
întîmplare cartea: hai, zi!
“A
ieşit. Abia apoi am spus, nu”. Mda, bună treabă. Se potriveşte momentului, da’
chiar era musai să-mi confirmi?
Mai deschid odată, să te văd
acum, spune! “Se pregătea să iasă.” Punct. Chiar aşa? Eşti
obsedat, nu-i aşa? A treia oară. Şi vezi, să fie cu noroc!!! “A
venit lîngă mine şi s-a aşezat cuminte, în fund”. Pfff... Vezi? Sper că n-a
durut prea rău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu