Se întîmplă uneori să citesc şi apoi să
constat că, în afară de porţia instantanee de divertisment pe care o primesc în timpul lecturii nu am rămas
cu nimic. Idei, personaje sau imagini, totul ascuns într-o ceaţă densă. Şi mult
mai tîrziu, absolut din senin, prin cine ştie ce conexiune întîmplătoare, să mă
trezesc în mijlocul unei amintiri atît de reale încît să pot jura că-mi
aparţine, indiferent dacă este vorba de amintirea unui loc anume, a unui peisaj
sau a unei întîmplări cu parfum de deja-vu şi puţin mai tîrziu, gîndirea logică
să-şi vină în fire şi să-mi demonstreze tranşant că amintirea cu pricina era
doar o mică scenă din cartea X a autorului Y...
Iar alteori, din toată cartea îmi rămîne o singură scenă care mă
obsedează şi peste ani. Cum s-a întîmplat cu bătrînul care citea romane de
dragoste (Sepulveda) şi toată esenţa
cărţii s-a concentrat în scena în care bătrînul (de condiţie modestă), îşi
procură următorul roman, ajunge la coliba sa, i se face foame, îşi pregăteşte
şi mănîncă o cină frugală, abia apoi începe să citească, se pierde în lectură
în timp ce plouă torenţial, se aude (eu aud) zgomotul ploii în acoperişul
colibei modeste din jungla tropicală şi, nu mai sînt foarte sigură, dar parcă
se mai plimbă şi un tigru pe casă cu care se şi confruntă. Emoţia, aşteptarea,
anticiparea plăcerii şi chiar prelungirea aşteptării ca potenţiator al unei
plăceri ulterioare sporite, trăirea directă a cărţii şi transportarea totală
într-o lume paralelă, pădurea luxuriantă şi ploaia cu muzica ei aproape
palpabilă...da, pe acestea cred că le percep
foarte bine ...pînă în punctul în care aproape că mi-am însuşit scena în
patrimoniul amintilor proprii.
joi, 20 aprilie 2017
duminică, 16 aprilie 2017
Curiozitati, perceptii si joc
Cel mai mult în ultima vreme îmi place
să mă las purtată de sinuozităţile inefabile ale curiozităţii. Lipsa unui
program, strategii sau planuri de urmărit şi bifat conştiincios de pe o listă,
reală sau virtuală seamănă foarte mult cu un suflu de libertate pe care-mi pare
că o descopăr abia acum; îmi
setez orizonturi nou debifîndu-mi limite autoimpuse. Este o plăcere a jocului,
a curiozităţii satisfăcute pe care o urmez fără regrete sărind din idee în idee
şi din imagine în imagine care mă poartă astfel ca o maşină a timpului într-un
spaţiu din care lipseşte tocmai presiunea exercitată de lumea timpului cu toată
trena de considerente utilitare. De la oaia fantastică a lui Murakami ajung
cumva la Caterina de Medici, la istoria ţesută de intrigi, fast şi grandoare a
lumii medievale, îmi amintesc de istoriile romanţate ale copilăriei cu toţi
muşchetarii, pardaillanii şi faustele invinse sau nu, trec apoi la femeile
ilustre, regine sau curtezane iar o frază de-a lui Huxley despre “vestita Madame Moitessier” mă
teleportează direct în lumea lui Ingres şi Vermeer (despre care recunosc că nu
ştiu nimic pînă acum aşa că descopăr) ajung la ţesături, drapare şi falduri cu toată filozofia lor incredibilă
( “absolutul cutelor unei perechi de pantaloni”, Totalitatea şi Infinitatea
materialului în falduri transpuse genial în picturi pe care nu le poţi privi fără
să nu fii sufocat de uimire, cel puţin)…
Privite din această perspectivă şirurile nesfîrşite de cuconete rigide şi
dolofane îmi arată alte imagini, poveştile se schimbă, îmi spun că persoanele
au existat aievea, au trait, au iubit şi au murit cu cîteva sute de ani în
urmă, că au fost vremuri în care trăiau nu doar în eternitatea unui tablou. Mă
extaziez îndelung privind costumele, ornamentele şi bijuteriile purtate in urma
cu cinci sute de ani şi nu mă pot opri să nu mă întreb dacă tot ce a urmat
ulterior se numeşte cu adevărat evoluţie sau progres. Bineînţeles, mă simt
inspirată şi prind din zbor cîteva idei bijutiereşti pentru proiecte viitoare. Fata cu cercel de perlă mă trimite în
cercetare prin librării de unde comand cartea ca să descopăr cinci minute mai
tîrziu că o am deja în format pdf.
Şi revin la Huxley: “…în straiele Iuditei am reuşit să văd
cu limpezime cum aş fi putut reda pantalonii mei gri dacă aş fi un pictor de
geniu. Nu cine ştie ce în comparaţie cu realitatea, cerul mi-e martor, dar suficient
pentru a încînta generaţii după generaţii de admiratori, suficient pentru a le
face să înţeleagă cel puţin o fărîmă din adevărata semnificaţie a ceea ce, în
neghiobia noastră vrednică de milă, numim ”lucruri simple”, desconsiderîndu-le
în favoarea televiziunii. “Aşa ar trebui să vedem” , repetam mereu privindu-mi
pantalonii, cărţile-nestemate de pe rafturi sau picioarele scaunului meu mai
mult decît van-goghian. “Aşa ar trebui să vedem, aşa arată lucrurile în
realitate”….
(Aldoux Huxley – Porţile percepţiei. Raiul şi Iadul)
duminică, 19 martie 2017
Dreamcatcher. Jurnal de vise
Cînd am ieșit din clădirea-cetate părea
că știu încotro intenționez să ajung. Deși, dacă mă gîndesc acum, nu aș putea
spune cu precizie unde. Am luat-o la dreapta mea și pe măsură ce înaintam am
început să observ peisajul. Trist, spălăcit, postdiluvian parcă, cu străzile
pline de băltoace și pămînt argilos, clădiri în ruină cu ferestrele sparte și
pereții încă uzi după ploaie. În timp ce mergeam mi-a trecut prin minte că nu
știu unde mă aflu și că, probabil, urmînd acel drum mă voi învîrti în cerc în
speranța că voi ieși la vreo stradă principală pe care să o recunosc. Eram mai
degrabă curioasă decît temătoare. Străduța îngustă pe care mergeam era flancată
în dreapta de zidurile ponosite ale unei clădiri ce se întindea mult în fața
mea iar în stînga de o parcare cu toate locurile ocupate. Gîndurile mi-au fost
risipite brusc de o voce autoritară: Pe loc! Nu înaintați! Atunci am
observat, prin geamurile uneia dintre mașinile din parcare două perechi de ochi
negri ce mă fixau-țintă și am văzut scurta tresărire a două capete cu urechi
negre, fremătătoare. Dobermani. În fracțiunea aia de secundă cuprinsă între
două clipiri mi-au trecut pe dinainte toate filmele, cărțile, scenele cu
povești de groază cu cîini. Înghețaserăm cu toții. Ei, cu urechile ciulite și
privirile fixate pe mine (le puteam simți încordarea). Eu, înghețată pur și
simplu. Am simțit o prezență în stînga mea și mi-am simțit mîna cuprinsă într-o
altă mînă. Încercînd să nu fac mișcări bruște am întors ușor capul și am văzut
un bărbat destul de tînăr. Mîna lui era deosebit de fierbinte și emana o
energie extraordinară, copleșitoare și liniștitoare în același timp. M-am
simțit în siguranță. M-a privit fără să rostească nici un cuvînt, trăgîndu-mă
ușor, de unde mă întorsesem. Dacă ar fi rupt-o la fugă, cu mine de mînă, știam
că l-aș fi urmat fără să mai cuget la consecințe. Din fericire nu a fost
nevoie. Am ieșit din raza vizuală a ipoteticului pericol și cînd ne-am
îndepărtat suficient de mult, ne-am îngăduit să respirăm. Salvatorul meu s-a
așezat direct pe asfalt, cu spatele lipit de zidul clădirii și m-a privit din
nou. Am perceput momentul acela teribil de intens, ca o descărcare spontană de
informație. Nu aveam nevoie de cuvinte. Nu știu cum, dar știam. Nu știu ce
știam, dar știam totul. Intensitatea aceea mă speria, nu știam ce să fac cu ea
și ca să mă scutur am întrebat:
Cine ești de fapt? S-a ridicat încet, continuînd să mă privească direct în
suflet și apropiindu-se mai mult. Ce importanță are cine sînt?
Și-a deschis larg brațele a îmbrățișare iar eu am primit-o. M-am lăsat
cuprinsă și am simțit cum mă învăluie energia aceea caldă, nepămînteană și cum
cele mai ascunse temeri, frici și angoase ale mele se topesc și curg într-o
băltoacă la picioarele mele. De ce le
este atît de greu oamenilor să ceară ceea ce au nevoie? Nici asta nu știam dar eram conștientă de
faptul că întrebarea îmi oferea raspuns la întrebările pe care le-aș fi putut
pune. S-a aplecat ușor către mine, am crezut că urma să mă sărute, dar el și-a
afundat fața în gîtul meu continuînd să mă țină îmbrățișată. Am simțit liniște
deplină. Trăirea era atît de intensă încît...m-am trezit. Inima îmi bătea cu
putere, ceasul arăta ora 2 și 10 minute. Primul gînd a fost de recunoștință. Simțeam
că am primit un dar extrem de prețios. Momentul nu avusese nicicum conotații
erotice și nimic de-a face cu iubirea comună dintre un bărbat și o femeie. Era mai
mult și mai real decît fusese orice realitate de pînă atunci. Un moment de
atingere, comunicare și iubire între suflete. Și pentru asta sînt
recunoscătoare.
joi, 3 noiembrie 2016
Cujetare pe o muchie de cuțit
Orice rupere de ritm, orice abatere - fie ea și minimă - de la rutină, mici tandrețuri matinale - dacă ești suficient de norocos - acționează ca un buton care comută sufletul direct pe frecvența celui de al nouălea cer. Se întîmplă fenomene miraculos-alchimice, devii imponderabil și frumos-cîntător în ciuda cîrcotelilor invidios-ironice ale eventualilor companioni de peste zi, generos și pozitiv pînă la grindă și mai sus, tolerant și hiper-creativ, specialist în echilibristică incomparabilă, mare maestru al focului și ucenic-vrăjitor al clipei; “ai tras ceva pe nas” – ar zice unii, “nu ești normal ” – ar zice alții, iar tu ți-ai iubi nesfîrșit toate etichetele pentru că între normalitate și patologie nu e decît o fîșie străvezie, graniță imaginară între personalități de calibru divers evoluînd pe o scenă personală în care cu toții sîntem actori principali și figuranți, sincron, suprapus și multiplu.
* NORMALITÁTE (‹ normal) s. f. (PSIH.) Stare a unei persoane care se poate aprecia prin raportarea simultană atât la o performanță medie, cât și la absența manifestărilor patologice. N. are limite largi, de o parte și de alta a mediei, ceea ce fundamentează acceptarea diferențelor interumane. Aceste limite largi ale normalului sunt condiționate în același timp de cultura, vârsta, sexul cărora le aparține individul evaluat. – cf. DEX online
vineri, 13 mai 2016
Soseaua Pacurari
.în autobuz, așteptînd nesfîrșit la semafor; am timp să absorb atmosfera... sau să observ...; în inima tîrgului, pot zice, căsoaie vechi cu pereți mîncați de vreme și vremuri. Curte interioară cu puzderie de rufe atîrnate pe sfori la uscat. Două fete tinere, brunete foarte, sporovăiesc la o masă de lemn din fundul curții, la o țigară. Un bătrîn rezemat de gard privește în gol strada. Casele au uși duble și ferestre deschise larg prin care întunericul se rostogolește afară în rotocoale. La cîteva ferestre larg deschise flutură cîrpe portocalii. Ușile din exterior nu au geamuri, lemnul este uscat, îmi închipui cum troznește noaptea... În fața ușilor de la intrare, mai tineri sau mai bătrîni, pe scaune. Privesc țintă spre strada mare. În afară de mașini nu prea ai ce vedea. Un cîine leneș doarme în mijlocul uliței. Alături, două femei spală rufele într-o balie. Două mămici tinere, cu fuste lungi, negre, mulate pe rotunjimi de zeițe ale fecundității, cu un plod între ele merg agale spre magazinul mixt. Cred că vor cumpăra sucul portocaliu care îți colorează dinții . Le văd un minut mai tîrziu învîrtind cu osîrdie în paharele de cafea și aprinzîndu-și țigările. Plodul scoate o limbă galbenă către autobuz. Îmi imaginez că acum 150 de ani totul arăta aidoma... sau pe aproape.
Gata, undă verde la semafor, ne-am urnit în sfîrșit. De cînd cu traseul ăsta nou am de parcurs o singură stație... Ce minune!
Gata, undă verde la semafor, ne-am urnit în sfîrșit. De cînd cu traseul ăsta nou am de parcurs o singură stație... Ce minune!
duminică, 6 martie 2016
Simulator
Uneori viața ne
face un mare favor scoțîndu-ne în cale unele
experiențe-evenimente-experiment-simulator care au rolul, nici mai mult nici
mai puțin decît de a urca scara sărind deodată două-trei trepte. Asta dacă ai
suficientă prezență de spirit, prezență în general și oareșce discernămînt încît
să nu sari de la etajul 20 fără parașută. Și cum spuneam, treaba asta cu
simulatorul e chiar mișto, e cam ca și visul, visul lucid, trăiești efectiv,
iei act de propriile reacții ca și cum ar fi realitate, ești în fața faptului
și reacționezi, partea bună e că ajungi să te cunoști mai bine, să mai luminezi
un colțișor din marea necunoscută care ești și, bonus, totul se întîmplă fără
să fii nevoit să suporți și eventualele consecințe. Cogito ergo sum, îmi zîmbesc pe dinăuntru, iau ultima înghițitură
din cafeaua de dimineață, deschid fereastra și salut magia, îmbrățișez
miracolul și respir.
Îmi afirm prezența divină acum și aici, eu sînt!
Îmi afirm prezența divină acum și aici, eu sînt!
duminică, 21 februarie 2016
sâmbătă, 9 ianuarie 2016
Jurnal. Ziua 9.01.2016
1. visat mult, color, cu detalii și sentiment. uitat instantaneu și integral la trezire. persistent sentimentul de semnificație majoră, mesaj și ghidare.
2. alt vis. visat copac. copac impozant, deosebit de frumos, cu ramuri sculpturale, răsucite și încolăcite arătînd aidoma unor rădăcini aeriene. aproape imagine ca de simbol, poate celtic.
3. gîndului meu firav că există speranță, că în sfîrșit se întrevede schimbarea la față a umanității (a conștiinței ei) i s-a interpus azi un altul, cum că nu ne-am îndepărtat prea mult de evul mediu. se practică încă vînarea de vrăjitoare. e mereu mai ușor să negi/să acuzi/ să respingi/să blamezi ceea ce nu poți explica, înțelege sau empatiza decît să-i permiți minții să încerce o nouă "dietă". de mers cu toții mergem într-acolo dar pe multe cărări.
joi, 31 decembrie 2015
Meditatie simpla pentru reprezentarea subconstientului
O meditatie simpla pentru reprezentarea subconstientului gasita in cartea REIKI RUNIC de D. R. Grigorescu
sâmbătă, 26 decembrie 2015
luni, 31 august 2015
Medicina cu ingeri - fragment
Medicina cu ingeri- Cum să ne vindecăm trupul
şi mintea cu ajutorul îngerilor- Doreen Virtue –
Apoi am întrebat pietrele:
„Ce mesaj aţi dori să-mi transmiteţi pentru toţi cei care vor citi aceste
cuvinte ale voastre?"
Răspunsul lor imediat a
fost: „Recâştigaţi-vă imediat puterile voastre de a manifesta şi vindeca!
Practicile religioase i-au descurajat pe oameni să caute puterea, aplicându-le etichete
cum ar fi erezie şi trădare. Vinovăţia şi teama încă stăpânesc adânc mintea subconştientă.
Aceasta include teama de a ieşi în fată, de a fi unic şi deosebit. Voi aţi
asociat această atenţie cu a fi vulnerabil, încât vă sabotaţi pe voi înşivă din
nou şi din nou, atunci când nu vorbiţi public despre adevărurile şi problemele
pe care le vedeţi. Voi singuri vă reţineţi şi permiteţi ca foarte puţină
atenţie să se proiecteze asupra voastră, înainte de a vă ascunde din nou în
mantiile voastre protectoare.
Transmite mai
departe această informaţie: energia vindecătoare este disponibilă în mod gratuit
pentru oricine. Nimeni nu este înzestrat cu ceva special. Există doar cei care
aleg liberi să-şi fructifice puterile interioare ori să se îndepărteze de ele. Lumea
devine mai rece şi mai întunecată ori de câte ori cineva se teme să vorbească
cu voce tare. Chiar dacă mesajul tău nu este bine primit, însuşirile implicate
de mesaj se răspândesc în plan energetic pe toată suprafaţa pământului, în
eternitate.
Un gând pentru
fiecare dintre voi: cuvintele voastre, gândurile voastre şi sentimentele voastre
sunt pură poezie. Nu vă grăbiţi să le ascundeţi ori să le minimalizaţi, ci
fructificaţi-le pentru a deveni mai puternici. Veţi evolua în plan energetic cu
o viteză mult mai mare prin această împărtăşire şi prin aceste schimburi de
gânduri şi de idei, deci vorbiţi despre ele deschis şi relaxat. Nu vă sfiiţi să
apăreţi în public pentru a vă spune poveştile şi a oferi învăţături.
Binecuvântaţi
pe toţi pe care îi vedeţi, indiferent de modul în care vă tratează. Vitamina voastră
spirituală zilnică provine din această practică: vizualizaţi cum
binecuvântările curg prin venele voastre, purificându-vă şi revitalizându-vă organismul.
Umpleţi-vă în mod regulat mintea, plămânii şi întreaga fiinţă, cu lumina
soarelui."
duminică, 12 iulie 2015
Vindecare
Un fragment interesant și folositor, cred eu, din cartea Meditații pentru a-ți schimba viața - autor Louise L. Hay și pe care îl redau aici că cine știe cine se mai "împiedică" de el și chiar are nevoie să audă asta. Așadar, dăm cuvîntul autoarei :
"Corpul meu este echilibrat, sănătos şi fericit , şi la
fel sunt şi eu
VINDECARE
Starea de sănătate perfectă este dreptul meu divin
Sunt deschis şi receptiv în faţa tuturor energiilor
vindecătoare ale Universului.
Pornesc de la premisa că fiecare celulă din corpul meu este inteligentă şi ştie cum să se vindece singură.
Corpul meu îşi cultivă întotdeauna o stare de sănătate perfectă. Elimin acum toate obstacolele care se împotrivesc acestei stări de sănătate perfecte.
În acest scop, citesc despre nutriţie şi mă hrănesc corect, cu alimente integrale şi neprocesate.
Îmi elimin toate gandurile de ură, de resentiment, de mănie, de teamă, de ruşine, de lamentare şi de vinovăţie.
Îi iert pe toţi cei care m-au rănit vreodată, fie în realitate, fie în lumina percepţiei mele greşite.
Mă iert pe mine însumi pentru că i-am rănit pe alţii şi pentru că nu m-am iubit suficient de mult în trecut.
Îmi iubesc corpul şi transmit această iubire fiecărui organ, fiecărui os, fiecărui muşchi şi fiecărei părţi corporale.
Îmi inund toate celulele corpului cu iubire. Îi sunt recunoscător corpului meu pentru starea de sănătate perfectă de care m-am bucurat în trecut.
Accept vindecarea şi sănătatea perfectă aici şi acum.
Pornesc de la premisa că fiecare celulă din corpul meu este inteligentă şi ştie cum să se vindece singură.
Corpul meu îşi cultivă întotdeauna o stare de sănătate perfectă. Elimin acum toate obstacolele care se împotrivesc acestei stări de sănătate perfecte.
În acest scop, citesc despre nutriţie şi mă hrănesc corect, cu alimente integrale şi neprocesate.
Îmi elimin toate gandurile de ură, de resentiment, de mănie, de teamă, de ruşine, de lamentare şi de vinovăţie.
Îi iert pe toţi cei care m-au rănit vreodată, fie în realitate, fie în lumina percepţiei mele greşite.
Mă iert pe mine însumi pentru că i-am rănit pe alţii şi pentru că nu m-am iubit suficient de mult în trecut.
Îmi iubesc corpul şi transmit această iubire fiecărui organ, fiecărui os, fiecărui muşchi şi fiecărei părţi corporale.
Îmi inund toate celulele corpului cu iubire. Îi sunt recunoscător corpului meu pentru starea de sănătate perfectă de care m-am bucurat în trecut.
Accept vindecarea şi sănătatea perfectă aici şi acum.
Vizualizez o planetă Pămănt vindecată, în care toţi
oamenii sunt bine îmbrăcaţi, bine hrăniţi,
au unde să locuiască şi sunt fericiţi
au unde să locuiască şi sunt fericiţi
VINDECAREA PLANETEI
Afirm soluţii pozitive pentru binele suprem al tuturor
celor implicaţi
Există foarte multe lucruri bune pe care le pot face
pentru această planetă la nivel
individual.
De pildă, pot face muncă de voluntariat pentru diferite cauze nobile , investindu-mi energia şi banii în acestea.
La fel de bine , îmi pot folosi puterea găndurilor pentru a ajuta la vindecarea planetei.
Ori de căte ori aud că undeva în lume s-a produs un dezastru sau diferite acte de violenţă, îmi folosesc mintea într-un mod pozitiv , pornind de la premisa că dacă le voi transmite gănduri de mănie celor responsabili nu voi contribui cu nimic la vindecarea situaţiei.
De aceea, îmi proiectez iubirea asupra respectivelor circumstanţe şi afirm că această experienţă va avea un deznodămănt fericit .
Îmi proiectez astfel energia pozitivă asupra ei şi mă folosesc în acest scop de arta vizualizării, imaginăndu-mi că problema se rezolvă rapid şi că toată lumea este mulţumită de soluţia finală
Îi binecuvăntez chiar şi pe cei responsabili de răul comis, cu aceeaşi iubire, şi afirm că binele din inima lor va ieşi la suprafaţă, iar ei vor fi vindecaţi la răndul lor.
Nu vom putea trăi într-o lume vindecată decăt atunci cănd vom fi vindecaţi cu toţii."
De pildă, pot face muncă de voluntariat pentru diferite cauze nobile , investindu-mi energia şi banii în acestea.
La fel de bine , îmi pot folosi puterea găndurilor pentru a ajuta la vindecarea planetei.
Ori de căte ori aud că undeva în lume s-a produs un dezastru sau diferite acte de violenţă, îmi folosesc mintea într-un mod pozitiv , pornind de la premisa că dacă le voi transmite gănduri de mănie celor responsabili nu voi contribui cu nimic la vindecarea situaţiei.
De aceea, îmi proiectez iubirea asupra respectivelor circumstanţe şi afirm că această experienţă va avea un deznodămănt fericit .
Îmi proiectez astfel energia pozitivă asupra ei şi mă folosesc în acest scop de arta vizualizării, imaginăndu-mi că problema se rezolvă rapid şi că toată lumea este mulţumită de soluţia finală
Îi binecuvăntez chiar şi pe cei responsabili de răul comis, cu aceeaşi iubire, şi afirm că binele din inima lor va ieşi la suprafaţă, iar ei vor fi vindecaţi la răndul lor.
Nu vom putea trăi într-o lume vindecată decăt atunci cănd vom fi vindecaţi cu toţii."
sâmbătă, 4 iulie 2015
Atelier nou - sa curga inspiratia
Gata, mi-am mutat atelierul aici. Am și jucării noi, chiar și inspirație. Să improvizăm așadar! :)
Atelier creativ Handmade Gabriela Petrache
duminică, 24 mai 2015
CALEA PURTATORULUI DE LUMINA - fragment
"Acest
test va va ajuta sa va dati seama care sunt principalele voastre canale de comunicare",
ne-a explicat Lucretia.
Testul
continea - printre altele - urmatoarele intrebari:
1.
Atunci cand te intorci dintr-o vacanta, ce iti este mai la indemana sa le povestești
prietenilor tai: (a) ce ai
vazut, (b) ce ai simtit, (c) ce ai auzit, sau (d) ce ai invatat?
2.
Atunci cand iti amintești de filmul tau preferat, care sunt primele ganduri
care iti trec prin minte: (a) amintirea celor mai frumoase scene, (b) faptul ca ai ras sau ai plans
in timpul filmului, muzica din film sau sunetul vocilor actorilor,
ori (d) mesajul filmului?
.
Lucretia ne-a explicat ca cele patru categorii
de raspunsuri erau asociate cu patru canale diferi.te de comunicare: unul vizual,
unul emotional, unul auditiv și unul cognitiv. Altfel spus, raspunsurile din
categoria (a) erau asociate cu vederea, cele din categoria (b) cu sentimentele,
cele din categoria (c) cu auzul și cele din categoria (d) cu gandirea.
"Un
medium are de regula un canal sau doua deschise in mod natural, și-a continuat
explicatiile instructoarea noastra. Astfel, daca ești o fiinta prin excelenta
vizuală, vei primi informatii de tip vizual, cum ar fi imaginile. Acest tip de mediumitate
se numște ,clarviziune' sau ,vedere clara"'.
Lucretia
a continuat spunandu-ne ca cei
care sunt orientati preponderent catre sentimentele lor primesc informatiile psihice
sub forma de intuitii, emotii, mirosuri sau senzatii fizice. Acest tip de mediumnitate se
numește "clar-simtire". In mod similar, persoanele care sunt
prin excelenta auditive recepteaza impresiile psihice sub forma de sunete sau de
voci, iar fenomenul se numește "clar-auz (clar-auditie)". In sfarșit,
persoanele prin excelenta cognitive sau orientate catre gandire recepteaza
informatiile psihice sub forma unor idei clare. Ele știu pur și simplu
ce se intampla, dar fara sa-și dea
seama
de unde au primit aceste informații.
CALEA PURTATORULUI DE LUMINA,
Trezirea puterii tale spirituale de a cunoaste si de a vindeca
Prof. Dr. Doreen Virtue
Traducerea din limba engleza:Cristian Hanu
duminică, 17 mai 2015
Bijuterii si povesti
Etichete:
bijuterii,
bratara,
culori,
diverse,
handemade,
hobby,
magazin,
perceptii,
personal,
pietre,
pietre semipretioase,
povesti,
semipretioase
duminică, 26 aprilie 2015
Magazinul meu online de handmade - Avanti
Cînd piticii se adună și fac șezătoare destul timp pentru că-i zădără creativitatea și au nevoie să se exprime în fel și chip de mărgele și culori apoi...musai că trebuie să le acorzi spațiul, timpul și libertatea să se manifeste.
Din acest motiv, iacă-tă că m-am făcut proprităreasă de magazin online pe Breslo. Și iacă și ultimii mei copii de suflet - creațiile mele din ultima vreme.
Vă invit, sper să vă placă, mulțumesc și sunt recunoscătoare pentru tot! Să fiți iubiți!
duminică, 5 aprilie 2015
Sincronicitati
"Ești important și ai un rol semnificativ în angrenajul Universal. Dacă simplul fapt că observi ceva, face ca realitatea privită să fie alta, imaginează-ți cam ce impact au acțiunile sau gândurile tale asupra realității. Te invit să îți recunoști acum grandoarea și măreția cu care ai fost înzestrat. Modifici realitatea prin simpla observare a realității. Permite acțiunilor și gândurilor tale să plece din conștiința acestui fapt."
Cosmin Constantin-Cîmpanu
Este doar un paragraf dintr-un articol mai lung primit pe e-mail şi pe care îl puteţi citi în întregime aici. Notificarea mea este cu zîmbet pe chip datorită sincronicităţii. Acum nu mai mult de jumătate de oră în urmă îmi trecuse prin minte că sîntem cu toţii creatori, că prin tot ceea ce facem modificăm faţa lumii neîncetat, cu gîndul, cu fapta, cu zîmbetul, cu prezenţa conştientă, sîntem formatori de opinie, formatori de stări, creatorii de serviciu non-stop... şi-ar fi frumos să ne asumăm calitatea şi să fim conştienţi mereu, acum şi aici.
duminică, 29 martie 2015
duminică, 22 martie 2015
Bratari Wrap
Lucrate manual cu piele naturală, pietre semiprețioase, cristale, de inspirație thailandeză - brățările Wrap erau considerate purtătoare de noroc și aducătoare de protecție.
sâmbătă, 7 martie 2015
Raspundere
"Singura rãspundere adevãratã este faţã de propriul tãu potenţial, faţã de propria ta inteligenţã şi conştienţã, faţã de acţiunea conformã cu ele."
Osho
joi, 25 decembrie 2014
Craciun fericit!
...Pauză de respirat liniștea, apusul. Și de mulțumit. Pentru că sînt și pentru că totul. Este!
Crăciunul de ora 16, anul de grație 2014
sâmbătă, 13 decembrie 2014
De la fereastra
De la orice fereastră privesc există mereu ceva minunabil ce mă atinge pînă în cele mai adînci straturi..
Mulțumesc pentru asta! :)
Mulțumesc pentru asta! :)
duminică, 7 decembrie 2014
duminică, 30 noiembrie 2014
Calatorii onirice
Călătoresc. E dimineață devreme și sînt undeva în natură, în mijlocul unui
cîmp verde. Nu sînt singură, nu sînt cu cineva. Cîțiva prieteni, nu-i văd dar
îi știu cu mine acolo, în călătorie. Mă simt liberă și fericită, mi-e pace și
respir cu poftă peisajul prin ochi, prin nări, prin piele. Îmi caut aparatul să
fac niscaiva poze pentru că peisajul e superb, lumina e strălucitoare și-mi
pare diferită acum. Nu îl am cu mine, mă minunez scurt și-mi trece că prea e
frumos. Calea noastră e tot înainte. Aud din spate tropot de copite. În galop
un vițeluș și un taur stîrnind nori de praf cotesc la dreapta spre mijlocul
cîmpului cu puțin în spatele nostru. Nu mi-e frică, nu am timp de frică, doar
gîndesc ce-ar fi putut să se întîmple. Și deodată, pe un dig, încep să dansez
în rochie de seară și pantofi cu toc înalt prin pămîntul semi-afînat ce nu mi
se lipește de talpă și mă gîndesc că așa s-o fi simțit și Iisus pășind peste
ape, iar din față, orizontul apropiat îmi întoarce ca dintr-o oglindă propria
reflexie, mă văd pe mine dansînd și-mi place ce văd, mă plac pe mine exact așa
cum sînt, dansînd, grațioasă și singură... Deocamdată...
Călătorii onirice... și abia acum cîteva momente am realizat
că fuse noaptea ceea în care se visează, mai mult sau mai puțin :)
vineri, 21 noiembrie 2014
Colier statement
Deci, e gata! Şi e primul din specia lui. Dar cu siguranţă nu şi ultimul. Cu mici aventuri, poticneli şi chiar lucrat la lumînare, cîteva sute de mărgeluţe de diferite dimensiuni, muuultă răbdare - cam 12 ore - şi ... un pic de dragoste
Zboară, puiule, zboară!
Zboară, puiule, zboară!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)