joi, 20 aprilie 2017

Lecturi si perceptii

Se întîmplă uneori să citesc şi apoi să constat că, în afară de porţia instantanee de divertisment pe  care o primesc în timpul lecturii nu am rămas cu nimic. Idei, personaje sau imagini, totul ascuns într-o ceaţă densă. Şi mult mai tîrziu, absolut din senin, prin cine ştie ce conexiune întîmplătoare, să mă trezesc în mijlocul unei amintiri atît de reale încît să pot jura că-mi aparţine, indiferent dacă este vorba de amintirea unui loc anume, a unui peisaj sau a unei întîmplări cu parfum de deja-vu şi puţin mai tîrziu, gîndirea logică să-şi vină în fire şi să-mi demonstreze tranşant că amintirea cu pricina era doar o mică scenă din cartea X a autorului Y...  Iar alteori, din toată cartea îmi rămîne o singură scenă care mă obsedează şi peste ani. Cum s-a întîmplat cu bătrînul care citea romane de dragoste  (Sepulveda) şi toată esenţa cărţii s-a concentrat în scena în care bătrînul (de condiţie modestă), îşi procură următorul roman, ajunge la coliba sa, i se face foame, îşi pregăteşte şi mănîncă o cină frugală, abia apoi începe să citească, se pierde în lectură în timp ce plouă torenţial, se aude (eu aud) zgomotul ploii în acoperişul colibei modeste din jungla tropicală şi, nu mai sînt foarte sigură, dar parcă se mai plimbă şi un tigru pe casă cu care se şi confruntă. Emoţia, aşteptarea, anticiparea plăcerii şi chiar prelungirea aşteptării ca potenţiator al unei plăceri ulterioare sporite, trăirea directă a cărţii şi transportarea totală într-o lume paralelă, pădurea luxuriantă şi ploaia cu muzica ei aproape palpabilă...da, pe acestea cred că le percep  foarte bine ...pînă în punctul în care aproape că mi-am însuşit scena în patrimoniul amintilor proprii.

duminică, 16 aprilie 2017

Curiozitati, perceptii si joc

Cel mai mult în ultima vreme îmi place să mă las purtată de sinuozităţile inefabile ale curiozităţii. Lipsa unui program, strategii sau planuri de urmărit şi bifat conştiincios de pe o listă, reală sau virtuală seamănă foarte mult cu un suflu de libertate pe care-mi pare că o descopăr abia acum; îmi setez orizonturi nou debifîndu-mi limite autoimpuse. Este o plăcere a jocului, a curiozităţii satisfăcute pe care o urmez fără regrete sărind din idee în idee şi din imagine în imagine care mă poartă astfel ca o maşină a timpului într-un spaţiu din care lipseşte tocmai presiunea exercitată de lumea timpului cu toată trena de considerente utilitare. De la oaia fantastică a lui Murakami ajung cumva la Caterina de Medici, la istoria ţesută de intrigi, fast şi grandoare a lumii medievale, îmi amintesc de istoriile romanţate ale copilăriei cu toţi muşchetarii, pardaillanii şi faustele invinse sau nu, trec apoi la femeile ilustre, regine sau curtezane iar o frază de-a lui Huxley despre “vestita Madame Moitessier” mă teleportează direct în lumea lui Ingres şi Vermeer (despre care recunosc că nu ştiu nimic pînă acum aşa că descopăr) ajung la ţesături, drapare  şi falduri cu toată filozofia lor incredibilă ( “absolutul cutelor unei perechi de pantaloni”, Totalitatea şi Infinitatea materialului în falduri transpuse genial în picturi pe care nu le poţi privi fără să  nu fii sufocat de uimire, cel puţin)… Privite din această perspectivă şirurile nesfîrşite de cuconete rigide şi dolofane îmi arată alte imagini, poveştile se schimbă, îmi spun că persoanele au existat aievea, au trait, au iubit şi au murit cu cîteva sute de ani în urmă, că au fost vremuri în care trăiau nu doar în eternitatea unui tablou. Mă extaziez îndelung privind costumele, ornamentele şi bijuteriile purtate in urma cu cinci sute de ani şi nu mă pot opri să nu mă întreb dacă tot ce a urmat ulterior se numeşte cu adevărat evoluţie sau progres. Bineînţeles, mă simt inspirată şi prind din zbor cîteva idei bijutiereşti pentru proiecte viitoare. Fata cu cercel de perlă mă trimite în cercetare prin librării de unde comand cartea ca să descopăr cinci minute mai tîrziu că o am deja în format pdf.

Şi revin la Huxley: “…în straiele Iuditei am reuşit să văd cu limpezime cum aş fi putut reda pantalonii mei gri dacă aş fi un pictor de geniu. Nu cine ştie ce în comparaţie cu realitatea, cerul mi-e martor, dar suficient pentru a încînta generaţii după generaţii de admiratori, suficient pentru a le face să înţeleagă cel puţin o fărîmă din adevărata semnificaţie a ceea ce, în neghiobia noastră vrednică de milă, numim ”lucruri simple”, desconsiderîndu-le în favoarea televiziunii. “Aşa ar trebui să vedem” , repetam mereu privindu-mi pantalonii, cărţile-nestemate de pe rafturi sau picioarele scaunului meu mai mult decît van-goghian. “Aşa ar trebui să vedem, aşa arată lucrurile în realitate”….
 (Aldoux Huxley – Porţile percepţiei. Raiul şi Iadul)

duminică, 19 martie 2017

Dreamcatcher. Jurnal de vise

Cînd am ieșit din clădirea-cetate părea că știu încotro intenționez să ajung. Deși, dacă mă gîndesc acum, nu aș putea spune cu precizie unde. Am luat-o la dreapta mea și pe măsură ce înaintam am început să observ peisajul. Trist, spălăcit, postdiluvian parcă, cu străzile pline de băltoace și pămînt argilos, clădiri în ruină cu ferestrele sparte și pereții încă uzi după ploaie. În timp ce mergeam mi-a trecut prin minte că nu știu unde mă aflu și că, probabil, urmînd acel drum mă voi învîrti în cerc în speranța că voi ieși la vreo stradă principală pe care să o recunosc. Eram mai degrabă curioasă decît temătoare. Străduța îngustă pe care mergeam era flancată în dreapta de zidurile ponosite ale unei clădiri ce se întindea mult în fața mea iar în stînga de o parcare cu toate locurile ocupate. Gîndurile mi-au fost risipite brusc de o voce autoritară: Pe loc! Nu înaintați! Atunci am observat, prin geamurile uneia dintre mașinile din parcare două perechi de ochi negri ce mă fixau-țintă și am văzut scurta tresărire a două capete cu urechi negre, fremătătoare. Dobermani. În fracțiunea aia de secundă cuprinsă între două clipiri mi-au trecut pe dinainte toate filmele, cărțile, scenele cu povești de groază cu cîini. Înghețaserăm cu toții. Ei, cu urechile ciulite și privirile fixate pe mine (le puteam simți încordarea). Eu, înghețată pur și simplu. Am simțit o prezență în stînga mea și mi-am simțit mîna cuprinsă într-o altă mînă. Încercînd să nu fac mișcări bruște am întors ușor capul și am văzut un bărbat destul de tînăr. Mîna lui era deosebit de fierbinte și emana o energie extraordinară, copleșitoare și liniștitoare în același timp. M-am simțit în siguranță. M-a privit fără să rostească nici un cuvînt, trăgîndu-mă ușor, de unde mă întorsesem. Dacă ar fi rupt-o la fugă, cu mine de mînă, știam că l-aș fi urmat fără să mai cuget la consecințe. Din fericire nu a fost nevoie. Am ieșit din raza vizuală a ipoteticului pericol și cînd ne-am îndepărtat suficient de mult, ne-am îngăduit să respirăm. Salvatorul meu s-a așezat direct pe asfalt, cu spatele lipit de zidul clădirii și m-a privit din nou. Am perceput momentul acela teribil de intens, ca o descărcare spontană de informație. Nu aveam nevoie de cuvinte. Nu știu cum, dar știam. Nu știu ce știam, dar știam totul. Intensitatea aceea mă speria, nu știam ce să fac cu ea și ca să mă scutur am întrebat: Cine ești de fapt? S-a ridicat încet, continuînd să mă privească direct în suflet și apropiindu-se mai mult.  Ce importanță are cine sînt? Și-a deschis larg brațele a îmbrățișare iar eu am primit-o. M-am lăsat cuprinsă și am simțit cum mă învăluie energia aceea caldă, nepămînteană și cum cele mai ascunse temeri, frici și angoase ale mele se topesc și curg într-o băltoacă la picioarele mele. De ce le este atît de greu oamenilor să ceară ceea ce au nevoie?  Nici asta nu știam dar eram conștientă de faptul că întrebarea îmi oferea raspuns la întrebările pe care le-aș fi putut pune. S-a aplecat ușor către mine, am crezut că urma să mă sărute, dar el și-a afundat fața în gîtul meu continuînd să mă țină îmbrățișată. Am simțit liniște deplină. Trăirea era atît de intensă încît...m-am trezit. Inima îmi bătea cu putere, ceasul arăta ora 2 și 10 minute. Primul gînd a fost de recunoștință. Simțeam că am primit un dar extrem de prețios. Momentul nu avusese nicicum conotații erotice și nimic de-a face cu iubirea comună dintre un bărbat și o femeie. Era mai mult și mai real decît fusese orice realitate de pînă atunci. Un moment de atingere, comunicare și iubire între suflete. Și pentru asta sînt recunoscătoare.


joi, 3 noiembrie 2016

Cujetare pe o muchie de cuțit





Orice rupere de ritm, orice abatere - fie ea și minimă - de la rutină, mici tandrețuri matinale - dacă ești suficient de norocos - acționează ca un buton care comută sufletul direct pe frecvența celui de al nouălea cer. Se întîmplă fenomene miraculos-alchimice, devii imponderabil și frumos-cîntător în ciuda cîrcotelilor invidios-ironice ale eventualilor companioni de peste zi, generos și pozitiv pînă la grindă și mai sus, tolerant și hiper-creativ, specialist în echilibristică incomparabilă, mare maestru al focului și ucenic-vrăjitor al clipei; “ai tras ceva pe nas” – ar zice unii, “nu ești normal ” – ar zice alții, iar tu ți-ai iubi nesfîrșit toate etichetele pentru că între normalitate și patologie nu e decît o fîșie străvezie, graniță imaginară între personalități de calibru divers evoluînd pe o scenă personală în care cu toții sîntem actori principali și figuranți, sincron, suprapus și multiplu.



* NORMALITÁTE (‹ normal) s. f. (PSIH.) Stare a unei persoane care se poate aprecia prin raportarea simultană atât la o performanță medie, cât și la absența manifestărilor patologice. N. are limite largi, de o parte și de alta a mediei, ceea ce fundamentează acceptarea diferențelor interumane. Aceste limite largi ale normalului sunt condiționate în același timp de cultura, vârsta, sexul cărora le aparține individul evaluat. – cf. DEX online

vineri, 13 mai 2016

Soseaua Pacurari

.în autobuz, așteptînd nesfîrșit la semafor; am timp să absorb atmosfera... sau să observ...; în inima tîrgului, pot zice, căsoaie vechi cu pereți mîncați de vreme și vremuri. Curte interioară cu puzderie de rufe atîrnate pe sfori la uscat. Două fete tinere, brunete foarte, sporovăiesc la o masă de lemn din fundul curții, la o țigară. Un bătrîn rezemat de gard privește în gol strada. Casele au uși duble și ferestre deschise larg prin care întunericul se rostogolește afară în rotocoale. La cîteva ferestre larg deschise flutură cîrpe portocalii. Ușile din exterior nu au geamuri, lemnul este uscat, îmi închipui cum troznește noaptea... În fața ușilor de la intrare, mai tineri sau mai bătrîni, pe scaune. Privesc țintă spre strada mare. În afară de mașini nu prea ai ce vedea. Un cîine leneș doarme în mijlocul uliței. Alături, două femei spală rufele într-o balie. Două mămici tinere, cu fuste lungi, negre, mulate pe rotunjimi de zeițe ale fecundității, cu un plod între ele merg agale spre magazinul mixt. Cred că vor cumpăra sucul portocaliu care îți colorează dinții . Le văd un minut mai tîrziu învîrtind cu osîrdie în paharele de cafea și aprinzîndu-și țigările. Plodul scoate o limbă galbenă către autobuz. Îmi imaginez că acum 150 de ani totul arăta aidoma... sau pe aproape.
Gata, undă verde la semafor, ne-am urnit în sfîrșit. De cînd cu traseul ăsta nou am de parcurs o singură stație... Ce minune!

duminică, 6 martie 2016

Simulator



Uneori  viața ne face un mare favor scoțîndu-ne în cale unele experiențe-evenimente-experiment-simulator care au rolul, nici mai mult nici mai puțin decît de a urca scara sărind deodată două-trei trepte. Asta dacă ai suficientă prezență de spirit, prezență în general și oareșce discernămînt încît să nu sari de la etajul 20 fără parașută. Și cum spuneam, treaba asta cu simulatorul e chiar mișto, e cam ca și visul, visul lucid, trăiești efectiv, iei act de propriile reacții ca și cum ar fi realitate, ești în fața faptului și reacționezi, partea bună e că ajungi să te cunoști mai bine, să mai luminezi un colțișor din marea necunoscută care ești și, bonus, totul se întîmplă fără să fii nevoit să suporți și eventualele consecințe. Cogito ergo sum, îmi zîmbesc pe dinăuntru, iau ultima înghițitură din cafeaua de dimineață, deschid fereastra și salut magia, îmbrățișez miracolul și respir. 
Îmi afirm prezența divină acum și aici, eu sînt!

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Jurnal. Ziua 9.01.2016


1. visat mult, color, cu detalii și sentiment. uitat instantaneu și integral la trezire. persistent sentimentul de semnificație majoră, mesaj și ghidare.


2. alt vis. visat copac. copac impozant, deosebit de frumos, cu ramuri sculpturale, răsucite și încolăcite arătînd aidoma unor rădăcini aeriene. aproape imagine ca de simbol, poate celtic.


3. gîndului meu firav că există speranță, că în sfîrșit se întrevede schimbarea la față a umanității (a conștiinței ei) i s-a interpus azi un altul, cum că nu  ne-am îndepărtat prea mult de evul mediu. se practică încă vînarea de vrăjitoare. e mereu mai ușor să negi/să acuzi/ să respingi/să blamezi ceea ce nu poți explica, înțelege sau empatiza decît să-i permiți minții să încerce o nouă "dietă". de mers cu toții mergem într-acolo dar pe multe cărări.

sâmbătă, 26 decembrie 2015

luni, 31 august 2015

Medicina cu ingeri - fragment

Medicina cu ingeri- Cum să ne vindecăm trupul şi mintea cu ajutorul îngerilor- Doreen Virtue –

Apoi am întrebat pietrele: „Ce mesaj aţi dori să-mi transmiteţi pentru toţi cei care vor citi aceste cuvinte ale voastre?"

Răspunsul lor imediat a fost: „Recâştigaţi-vă imediat puterile voastre de a manifesta şi vindeca! Practicile religioase i-au descurajat pe oameni să caute puterea, aplicându-le etichete cum ar fi erezie şi trădare. Vinovăţia şi teama încă stăpânesc adânc mintea subconştientă. Aceasta include teama de a ieşi în fată, de a fi unic şi deosebit. Voi aţi asociat această atenţie cu a fi vulnerabil, încât vă sabotaţi pe voi înşivă din nou şi din nou, atunci când nu vorbiţi public despre adevărurile şi problemele pe care le vedeţi. Voi singuri vă reţineţi şi permiteţi ca foarte puţină atenţie să se proiecteze asupra voastră, înainte de a vă ascunde din nou în mantiile voastre protectoare.
Transmite mai departe această informaţie: energia vindecătoare este disponibilă în mod gratuit pentru oricine. Nimeni nu este înzestrat cu ceva special. Există doar cei care aleg liberi să-şi fructifice puterile interioare ori să se îndepărteze de ele. Lumea devine mai rece şi mai întunecată ori de câte ori cineva se teme să vorbească cu voce tare. Chiar dacă mesajul tău nu este bine primit, însuşirile implicate de mesaj se răspândesc în plan energetic pe toată suprafaţa pământului, în eternitate.
Un gând pentru fiecare dintre voi: cuvintele voastre, gândurile voastre şi sentimentele voastre sunt pură poezie. Nu vă grăbiţi să le ascundeţi ori să le minimalizaţi, ci fructificaţi-le pentru a deveni mai puternici. Veţi evolua în plan energetic cu o viteză mult mai mare prin această împărtăşire şi prin aceste schimburi de gânduri şi de idei, deci vorbiţi despre ele deschis şi relaxat. Nu vă sfiiţi să apăreţi în public pentru a vă spune poveştile şi a oferi învăţături.
Binecuvântaţi pe toţi pe care îi vedeţi, indiferent de modul în care vă tratează. Vitamina voastră spirituală zilnică provine din această practică: vizualizaţi cum binecuvântările curg prin venele voastre, purificându-vă şi revitalizându-vă organismul. Umpleţi-vă în mod regulat mintea, plămânii şi întreaga fiinţă, cu lumina soarelui."


duminică, 12 iulie 2015

Vindecare

Un fragment interesant și folositor, cred eu, din cartea Meditații pentru a-ți schimba viața - autor  Louise L. Hay și pe care îl redau aici că cine știe cine se mai "împiedică" de el și chiar are nevoie să audă asta. Așadar, dăm cuvîntul autoarei :

"Corpul meu este echilibrat, sănătos şi fericit , şi la fel sunt şi eu
VINDECARE
Starea de sănătate perfectă este dreptul meu divin

Sunt deschis şi receptiv în faţa tuturor energiilor vindecătoare ale Universului.
Pornesc de la premisa că fiecare celulă din corpul meu este inteligentă şi ştie cum să se vindece singură.
Corpul meu îşi cultivă întotdeauna o stare de sănătate perfectă. Elimin acum toate obstacolele care se împotrivesc acestei stări de sănătate perfecte.
În acest scop, citesc despre nutriţie şi mă hrănesc corect, cu alimente integrale şi neprocesate.
 Îmi elimin toate gandurile de ură, de resentiment, de mănie, de teamă, de ruşine, de lamentare şi de vinovăţie.
Îi iert pe toţi cei care m-au rănit vreodată, fie în realitate, fie în lumina percepţiei mele greşite.
Mă iert pe mine însumi pentru că i-am rănit pe alţii şi pentru că nu m-am iubit suficient de mult în trecut.
Îmi iubesc corpul şi transmit această iubire fiecărui organ, fiecărui os, fiecărui muşchi şi fiecărei părţi corporale.
 Îmi inund toate celulele corpului cu iubire. Îi sunt recunoscător corpului meu pentru starea de sănătate perfectă de care m-am bucurat în trecut.
Accept vindecarea şi sănătatea perfectă aici şi acum.




Vizualizez o planetă Pămănt vindecată, în care toţi oamenii sunt bine îmbrăcaţi, bine hrăniţi,
au unde să locuiască şi sunt fericiţi
VINDECAREA PLANETEI
Afirm soluţii pozitive pentru binele suprem al tuturor celor implicaţi


Există foarte multe lucruri bune pe care le pot face pentru  această planetă la nivel individual.
De pildă, pot face muncă de voluntariat pentru diferite cauze nobile , investindu-mi energia şi banii în acestea.
 La fel de bine , îmi pot folosi puterea găndurilor  pentru a ajuta la vindecarea planetei.
 Ori de căte ori aud că undeva în lume s-a produs un dezastru sau diferite acte de violenţă, îmi folosesc mintea într-un mod pozitiv , pornind de la premisa că dacă le voi transmite gănduri de mănie celor responsabili nu voi contribui cu nimic la vindecarea situaţiei.
 De aceea, îmi proiectez iubirea asupra respectivelor circumstanţe şi afirm că această experienţă va avea un deznodămănt fericit .
Îmi proiectez astfel energia pozitivă asupra ei şi mă folosesc în acest scop de arta vizualizării, imaginăndu-mi că problema se rezolvă rapid şi că toată lumea este mulţumită de soluţia finală
Îi binecuvăntez chiar şi pe cei responsabili de răul comis, cu aceeaşi iubire, şi afirm că binele din inima lor va ieşi la suprafaţă, iar ei vor fi vindecaţi la răndul lor.
Nu vom putea trăi într-o lume vindecată decăt atunci cănd vom fi vindecaţi cu toţii."




duminică, 24 mai 2015

CALEA PURTATORULUI DE LUMINA - fragment

"Acest test va va ajuta sa va dati seama care sunt principalele voastre canale de comunicare", ne-a explicat Lucretia.
Testul continea - printre altele - urmatoarele intrebari:
1. Atunci cand te intorci dintr-o vacanta, ce iti este mai la indemana sa le povestești prietenilor tai: (a) ce ai vazut, (b) ce ai simtit, (c) ce ai auzit, sau (d) ce ai invatat?
2. Atunci cand iti amintești de filmul tau preferat, care sunt primele ganduri care iti trec prin minte: (a) amintirea celor mai frumoase scene, (b) faptul ca ai ras sau ai plans in timpul filmului,   muzica din film sau sunetul vocilor actorilor, ori (d) mesajul filmului? .
 Lucretia ne-a explicat ca cele patru categorii de raspunsuri erau asociate cu patru canale diferi.te de comunicare: unul vizual, unul emotional, unul auditiv și unul cognitiv. Altfel spus, raspunsurile din categoria (a) erau asociate cu vederea, cele din categoria (b) cu sentimentele, cele din categoria (c) cu auzul și cele din categoria (d) cu gandirea.
"Un medium are de regula un canal sau doua deschise in mod natural, și-a continuat explicatiile instructoarea noastra. Astfel, daca ești o fiinta prin excelenta vizuală, vei primi informatii de tip vizual, cum ar fi imaginile. Acest tip de mediumitate se numște ,clarviziune' sau ,vedere clara"'.
Lucretia a continuat spunandu-ne ca cei care sunt orientati preponderent catre sentimentele lor primesc informatiile psihice sub forma de intuitii, emotii, mirosuri sau senzatii fizice. Acest tip de mediumnitate se numește "clar-simtire". In mod similar, persoanele care sunt prin excelenta auditive recepteaza impresiile psihice sub forma de sunete sau de voci, iar fenomenul se numește "clar-auz (clar-auditie)". In sfarșit, persoanele prin excelenta cognitive sau orientate catre gandire recepteaza informatiile psihice sub forma unor idei clare. Ele știu pur și simplu ce se intampla, dar fara sa-și dea
seama de unde au primit aceste informații.

CALEA PURTATORULUI DE LUMINA,

Trezirea puterii tale spirituale de a cunoaste si de a vindeca

Prof. Dr. Doreen Virtue
  
Traducerea din limba engleza:Cristian Hanu






duminică, 26 aprilie 2015

Magazinul meu online de handmade - Avanti

Cînd piticii se adună și fac șezătoare destul timp pentru că-i zădără creativitatea și au nevoie să se exprime în fel și chip de mărgele și culori apoi...musai că trebuie să le acorzi spațiul, timpul și  libertatea să se manifeste. 

Din acest motiv, iacă-tă că m-am făcut proprităreasă de magazin online pe Breslo. Și iacă și ultimii mei copii de suflet - creațiile mele din ultima vreme. 

Vă invit, sper să vă placă, mulțumesc și sunt recunoscătoare pentru tot! Să fiți iubiți!

duminică, 5 aprilie 2015

Sincronicitati

"Ești important și ai un rol semnificativ în angrenajul Universal. Dacă simplul fapt că observi ceva, face ca realitatea privită să fie alta, imaginează-ți cam ce impact au acțiunile sau gândurile tale asupra realității. Te invit să îți recunoști acum grandoarea și măreția cu care ai fost înzestrat. Modifici realitatea prin simpla observare a realității. Permite acțiunilor și gândurilor tale să plece din conștiința acestui fapt."
     Cosmin Constantin-Cîmpanu

Este doar un paragraf dintr-un articol mai lung primit pe e-mail şi pe care îl puteţi citi în întregime  aici. Notificarea mea este cu zîmbet pe chip datorită sincronicităţii. Acum nu mai mult de jumătate de oră în urmă îmi trecuse prin minte că sîntem cu toţii creatori, că prin tot ceea ce facem modificăm faţa lumii neîncetat, cu gîndul, cu fapta, cu zîmbetul, cu prezenţa conştientă, sîntem formatori de opinie, formatori de stări, creatorii de serviciu non-stop... şi-ar fi frumos să ne asumăm calitatea şi să fim conştienţi mereu, acum şi aici.

duminică, 22 martie 2015

Bratari Wrap



Lucrate manual cu piele naturală, pietre semiprețioase,  cristale, de inspirație thailandeză - brățările Wrap  erau considerate purtătoare de noroc și aducătoare de protecție. 








sâmbătă, 7 martie 2015

Raspundere

"Singura rãspundere adevãratã este faţã de propriul tãu potenţial, faţã de propria ta inteligenţã şi conştienţã, faţã de acţiunea conformã cu ele."
                                                                           

                                                                                    Osho

joi, 25 decembrie 2014

Craciun fericit!



...Pauză de respirat liniștea, apusul. Și de mulțumit. Pentru că sînt și pentru că totul. Este!

Crăciunul de ora 16, anul de grație 2014





sâmbătă, 13 decembrie 2014

De la fereastra

De la orice fereastră privesc există mereu ceva minunabil ce mă atinge pînă în cele mai adînci straturi..
Mulțumesc pentru asta!  :)




duminică, 30 noiembrie 2014

Calatorii onirice


Călătoresc. E dimineață devreme și sînt undeva în natură, în mijlocul unui cîmp verde. Nu sînt singură, nu sînt cu cineva. Cîțiva prieteni, nu-i văd dar îi știu cu mine acolo, în călătorie. Mă simt liberă și fericită, mi-e pace și respir cu poftă peisajul prin ochi, prin nări, prin piele. Îmi caut aparatul să fac niscaiva poze pentru că peisajul e superb, lumina e strălucitoare și-mi pare diferită acum. Nu îl am cu mine, mă minunez scurt și-mi trece că prea e frumos. Calea noastră e tot înainte. Aud din spate tropot de copite. În galop un vițeluș și un taur stîrnind nori de praf cotesc la dreapta spre mijlocul cîmpului cu puțin în spatele nostru. Nu mi-e frică, nu am timp de frică, doar gîndesc ce-ar fi putut să se întîmple. Și deodată, pe un dig, încep să dansez în rochie de seară și pantofi cu toc înalt prin pămîntul semi-afînat ce nu mi se lipește de talpă și mă gîndesc că așa s-o fi simțit și Iisus pășind peste ape, iar din față, orizontul apropiat îmi întoarce ca dintr-o oglindă propria reflexie, mă văd pe mine dansînd și-mi place ce văd, mă plac pe mine exact așa cum sînt, dansînd, grațioasă și singură... Deocamdată...
Călătorii onirice... și abia acum cîteva momente am realizat că fuse noaptea ceea în care se visează, mai mult sau mai puțin :)

vineri, 21 noiembrie 2014

Colier statement

Deci, e gata! Şi e primul din specia lui. Dar cu siguranţă nu şi ultimul. Cu mici aventuri, poticneli şi chiar lucrat la lumînare, cîteva sute de mărgeluţe de diferite dimensiuni, muuultă răbdare - cam 12 ore - şi ... un pic de dragoste 
Zboară, puiule, zboară!