Simulator

Uneori  viața ne face un mare favor scoțîndu-ne în cale unele experiențe-evenimente-experiment-simulator care au rolul, nici mai mult nici mai puțin decît de a urca scara sărind deodată două-trei trepte. Asta dacă ai suficientă prezență de spirit, prezență în general și oareșce discernămînt încît să nu sari de la etajul 20 fără parașută. Și cum spuneam, treaba asta cu simulatorul e chiar mișto, e cam ca și visul, visul lucid, trăiești efectiv, iei act de propriile reacții ca și cum ar fi realitate, ești în fața faptului și reacționezi, partea bună e că ajungi să te cunoști mai bine, să mai luminezi un colțișor din marea necunoscută care ești și, bonus, totul se întîmplă fără să fii nevoit să suporți și eventualele consecințe. Cogito ergo sum, îmi zîmbesc pe dinăuntru, iau ultima înghițitură din cafeaua de dimineață, deschid fereastra și salut magia, îmbrățișez miracolul și respir. 
Îmi afirm prezența divină acum și aici, eu sînt!