joi, 6 noiembrie 2014

Tic...tac


Atmosferă halucinantă de univers paralel. Prin ceaţa dimineţii oamenii păşesc privind cu ochi care nu văd, lunatici legaţi cu fire şi cabluri de mîini şi urechi, racordaţi parcă la perfuzii prin care primesc mesaje vitale, somnambuli eterici cu vene translucide prin care circulă cafea solubilă şi simboluri consacrate de emoticoni. Lumi iluzorii, paralele şi singuratice trăite de un timp care nu mai e al cuiva anume ci al nimănui deopotrivă.
Cîini foarte concreţi latră feroce şi aleargă muşcînd sălbatic din roţile maşinilor ...
...tic, tac...la semnalul următor va fi ora...8...; şi tac.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu